‘A casa è nnu ricuogliu
di Franco PedatellaStu testu è nnatu mentŗe ‘nu momentu fa, chjudìendu ‘a finestŗa, fore ‘a via haju ‘ntisu minare ‘u vientu.
‘A casa è ‘nnu ricuogliu quand’ è biernu
e ffore acqua e bientu fanu ‘a giostŗa;
‘a ‘state è ‘nnu riparu allu calure
ca fore vrusce ppella, terra e cchjante.Quandu de quatŗariellu ‘u focularu
tutt’ ‘a famiglia ‘ntuornu ricoglíe,
supra i jinocchja ‘e nannu, nanna e ppatŗe
belle filette i pešcari sentíenue i fatti d’ ‘a famiglia se ‘mparave
ognunu e ccussí grande se facíe,
mentŗe tŗa fuocu e ttavula fujíe
‘a mamma ppe appruntare a ttutti ‘u piattu.Quand’ ‘u mangiare ere ccucinatu,
chine stave alla tavula sedutu,
chine supra i jinocchja avíe llu piattu
ppe sse scarfare allu fuocu vivu.‘Nzuppave ognunu ‘u pane dintŗa ‘u brodu
e ssapíe buonu, ch’ere ggrazia ‘e Diu.
Ccussí chjudíe lla jurnata santa
‘m pace ccu ppanza ed anima ‘a famiglia.S’ere Nnatale, úocchji ‘e quatŗarielli
ridíenu tŗa grispelle e cculluríelli,
mentŗe frijíendu ‘u baccalà ‘a frissura
schicciave ll’uogliu a ttuttu ‘u focularue šchettiandu l’ašche e lli tizzuni,
‘m mienzu alla fiamma viva chi sumave,
facíenu ‘nu concertu ‘a ppercussione
ca ‘u core zumpettiave a nnui guagliuni.
Scopri di più da Bruno Pino
Abbonati per ricevere gli ultimi articoli inviati alla tua e-mail.

