C’era una volta, il Casellone

Com’era il Casellone diversi anni fa.

U Casellune | poesia di Gaetano Coccimiglio
Sagli de pressa supr’a muntagna
mo si ce arrivedi a nu vulune,
truevi aria frisca, truevi a cuccagna,
llà si cce chiame llu Casellune.
Vene lla state, la primavera,
vene llu jiuernu de lu pascune,
c’è tanta gente, pare na fera,
tutti saglimu allu Casellune.
Due funtanelle, tavuli nuevi,
sutta li pini, alla friscura,
tutti l’amici supra ce truevi
abbarrucati ccu lla frissura.
Sutta na fimmina fa na frittata,
supr’a gradiglia carne e muntune,
Pascale taglie na suppressata
alla friscura du Casellune.
Te siedi ‘nterra e nun te pungi,
giri cuntientu sutta lu pinu
e ruezzulandu ricuegli fungi,
sutt’a funtana nu fiascu e vinu.
C’è chine parte culla famiglia,
porte lla pasta, porte lla pizza,
chine s’appicciche alla buttiglia
e chine spizziche ccu lla sazizza.
Passi felice tutta a jiurnata
e nun te pigli certi de zirra,
puru si l’acqua è regalata
te vivi vinu, te vivi birra.
Ccu lli cumpagni ce jie na vota
quandu a Cusenza chiudie lla scola
e tutti quanti faciemu rota
ccu na buttiglia de coca cola.
Nu tappu e pane ccu na frittata
a pede, all’irtu ‘ndo llu stradune.
na sigaretta ‘ncarruecciulata
ere lla gita du Casellune.


Scopri di più da Parole & Immagini

Abbonati per ricevere gli ultimi articoli inviati alla tua e-mail.

Pubblicato da

Bruno Pino

Bruno Pino è giornalista, blogger, appassionato di storia locale, fotografo - Cosenza & Aiello Calabro (Cs) - Contatti brunopino66@gmail.com | +39.3495767435

Commentate il post. Grazie!

Questo sito utilizza Akismet per ridurre lo spam. Scopri come vengono elaborati i dati derivati dai commenti.